Home

v1Guest post by Ovidiu LAZĂR – Student at University of Bedfordshire (UK) and freelance copywriter

Primul moment penibil din viața noastră e ăla cînd o anume tanti Fănica se trezește să te întrebe ce vrei să se faci cînd vei fi mare.

La momentul respectiv, mulți dintre noi aveam poate opt ani și încă mai făceam aritmetica pe degete dar pe cineva interesa cum ne vom cîștiga existența. Poate nu pe toate muierile pseudo-preocupate de devinirea nepoților le chema Fănica dar cu siguranță mulți dintre voi vă găseți în amintirile copilăriei o ființă enervantă care punea întrebarea asta ridicolă în așteptarea unui răspuns aproape profetic care putea fi considerat un barometru de opinie publică pentru o generație în curs de dezvoltare.

Ca și voi, am avut parte de cîteva momente penibile ca cel descris mai sus dar mi-am dat seama cînd încercam să pun la cap la cap ideile astea că niciodată nu am avut un răspuns. Cred că o singură dată, plictisit de această întrebare și  simțind că ceva mă deranjează dar ne știind exact ce, am răspuns unei rude mai îndepărate că voiam să mă fac medic, așa cum auzisem la un verișor odată. Am improvizat și aia a fost. Probabil că pentru mulți să văd un copil că nu are răspuns la așa întrebare simplă era un semn că ceva e în neregulă cu copilul. Sau cu familia, după caz. Dar vă asigur că asta e doar o preconcepție de-a lor.

Trecînd peste niște etape și cîțiva ani mai departe, al doilea moment penibil se petrece atunci cînd toți încep să se preocupe de soarta ta, aflat în prag de terminare a liceului pe care probabil l-ai urît frustrat fiind că încă ești virgin sau după caz, că toți băieții “este porci”. Ca să evit o dezbatere pe tema genului și a comportamentului la adolescenți, trec peste detaliile adolescentine și mă opresc la ceea ce ne interesează pe toți – momentul  cînd ai tăi sau poate aceeași tanti aflată în vizită te întreabă la ce facultate vrei să dai.

Cînd ai 18 ani și ești cotropit de hormoni și stări divergente, nu există ceva mai prost ca întrebarea asta care pare a fi un coșmar aclimatizat al primului moment penibil descris anterior. Vezi cum toată lumea nu pare interesată de nimic altceva în ceea ce te privește în afară de opțiunea ta la facultate, cînd tot ce vrei este să fii lăsat în pace, să termini ce ai început și apoi să te gîndești cum să faci să îți atingi acele mici dorințe pe care le-ai descoperit încă de cînd erai abia la început de drum. Toți știm care sunt acele dorințe pentru că toți le avem în momentul ăla. Dar din păcate nu toți vom ajunge pe parcursul următorilor ani să le și vedem puse în practică pentru că din varii motive, fiecare va lua decizii mai mult sau mai puțin concordante cu dorințele inițiale.

Și nu e nimic mai trist decît să te vezi poate după opt sau zece ani că te întrebi oare ce s-a întîmplat cu tine, cel sau cea de la 18 ani care dorea să meargă într-o călătorie la marginea lumii sau să lucreze pentru copii din orașul său natal pe care să-i învețe limbi străine. Pînă la urmă, ceea ce îți rămîne de făcut este să înțelegi că tot parcursul tău în viață este definit de alegeri. Și acolo unde există o voință există, există o cale spre a atinge dorințele .

Dar ca să ajungi să îți dai seama ce îți dorești, cum îți dorești și cînd îți dorești trebuie să ai parte de lecții de viață din care să înveți cît mai multe. Și bune și rele. Și lecțiile de viață nu se învață la școală și nici dintr-un manual special. Ele vin pur și simplu din viața cotidiană și din alegerile pe care trebuie să ți le asumi cu avantajele și dezavantajele aferente.   CONTINUARE ->

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s