Home

stau la casa. la casa cu o curte mare. nu e o ograda cu rate, gaini, capre si purcei, ci cu multe flori, pomi si spatiu verde. imi place verdele. imi place verdele atunci cand se transforma toamna in galben si maro.

ma trezesc dimineata si e toamna. razele unui soare plapand se intrevad la fereastra si imi ating chipul. deschid ferastra si un aer rece intra in camera. e rece dar parca e mai curat. bate un vant usor, dar suficient cat sa imi zburleasca parul.

privesc spre soare. lacrimez. incep sa rad. un flashback imi vine in minte. imi amintesc de o dupa-amiaza tarzie de septembrie. eram copil. ieseam de la palatul copiilor de la cercul de sah. imi amintesc de piata unirii. imi amintesc de metrou. de miros. de agitatie. de cismigiu. de o banca, o carte si un porumbel. cum e sa fii un proumbel, sa ai aripi, sa poti zbura deasupra tuturor, sa fii liber. libertatea inseamna zbor. si, Doamne….cat as vrea sa zbor..daca as putea sa alerg pana la cer si inapoi as putea sa cobor un nor la voi.

Daca ar fi sa fiu copil din nou
Inchid ochii , cat imi e de dor
Sa ma inalt din ce in ce mai sus
Nu mi-e frica
Catre cer ma indrept in zbor

#pentruceiliberi

DSC_5598

Anunțuri

2 gânduri despre „una din acele dimineti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s